Page 21 - vl_51

vestigii ale artei populare zărăndene pe care astăzi încă le mai găsim expuse la loc de cinste în multe
dintre casele țăranilor din Zarand.
De la sensul propriu de a șterge, care îi desemnează o utilitate practică în gospodărie și până
la cel figurat, cu conotația de iubire până la moarte și regăsirea dincolo de ea, în viața veșnică, prin așa
numitul „ștergar de credință” , „credințar” sau „zălog”, ștergarul îndeplinește diverse funcții:
înfrumusețează interiorul caselor, bucură ochii și sufletul, devine dar neprețuit la nunți și
înmormântări, învelește cu albeața sa pruncul nou venit în lume, împodobește „sulița” mortului
nelumit, se leagă în jurul puiului de brad care se pune în vârful unei construcții noi și împodobește ca
învelitoare capul femeilor.
Așa cum aminteam mai sus, ștergarul este unul dintre puținele lucruri din jurul nostru care ne
însoțește de-a lungul întregii noastre vieți, de la naștere până la moarte, el fiind martorul trecerii
noastre prin lume, părtaș la toate evenimentele importante din familie sau la sărbătorile rânduite de
tradiție.
După diversele și variatele sale utilizări, ștergarul se clasifică astfel:
-în funcție de zona în care este folosit, de formă și utilizare avem: șervet, prosop, merindar,
batistă sau cișcăneuț, ștergură, cârpă, leșier sau cenușer etc.
-în funcție de locul în care se așază: tindeu de icoană, de perete, de cui, de culme, de ușă, de
oglindă, de blid, de colț, de fereastră, de masă (măsăriță) etc.
-de ceremonie sau ritual: ștergarul de nuntă (credințer sau zălog, de mireasă, de mire, de nănași,
de zvornic, de vifori, de pom, de legat vadra, de împodobit caii etc.)
-ștergarul de botez (crișmă)
-ștergarul de înmormântare (de preot, de dieci, de cantor, de neamuri, de prapori, de dat peste
sicriu etc.)
-ștergare care împodobesc „sulița mortului”
-ștergare care împodobesc brăduțul pus în vârful unei construcții noi etc.
-după funcționalitate: ștergar de merinde, ștergură, cârpă, de înfășurat prescura, de colac, de
coșarcă (merindeață)
-ca element de port popular: cârpă de cap, tindeu de cap, proboadă sau broboadă, cișcăneuț de
purtat la brâu, la mână etc.
În ceea ce privește tehnica de execuție, ștergarele pot fi țesute în două sau patru ițe, năvădite
în mai multe ițe, alese în degete, peste fire, printre fire, în corleți, cu dosca, cu drotu (vergea). Pot fi și
cusute pe pânză cu ață de arnici sau mulineuri, cu cusături „în cruci” sau „peste fire”.
Ștergarele țesute se confecționau din cânepă, bumbac, mai rar din lână. Pânza era țesută în
două sau patru ițe, iar cele năvădite, în mai multe ițe. Alte moduri de lucru ale ștergarului țesut sunt:
în corleți, cu dosca, cu drotu sau alese în degete.
Ștergarele cusute sunt de dată mai recentă. Pe pânza albă țesută în război, dar cel mai adesea
pe o pânză cumpărată din comerț, se realizează decorul ștergarului prin coasere cu ață colorată (arnici,
mulineuri etc.). Cât privește broderia, aceasta se realizează în mai multe tehnici: peste fire, în cruci, în
lanț, dar și în tehnica ajurului.
Aproape în toate cazurile, ștergarele au la cele două capete fire, ciucuri și franjuri realizate
din firele de urzeală sau dantele croșetate sau împletite. Registrele decorative ale dantelelor
respective sunt foarte diferite, modelele variind de la cele geometrice până la cele florale sau
fitomorfe, toate de o mare frumusețe.
În ceea ce privește elementele de decor ale unui ștergar, se poate observa că în majoritatea
cazurilor modelele sunt așezate la cele două capete. Doar la ștergarele de uz casnic pot să apară vergi

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 19