Page 18 - vl_55-

Aniversari, comemorari, evenimente
,
,

După disponibilizarea de la
Combinatul Siderurgic Hunedoara a
lucrat în diverse locuri, la „Starconf”, o
fabrică de pijamale lângă gară, ca paznic
de noapte la fabrica de pâine, la „Macon
SA”, la BCA, dar îi intrase tot mai mult în
minte ideea de plecare în altă țară și până
la urmă a plecat... A trăit pentru un timp,
mai lung sau mai scurt, în Ungaria,
Croația, Franța, Spania, iar din 2008
trăieşte în Anglia.

„Odată cu încercările mele de
plecare și cu viața zbuciumată pe care o
duceam, sincer, renunțasem la scris... De
citit mai citeam, dar mult mai puțin... Am
reînceput să scriu, mai serios, abia acum
vreo doi ani, odată cu deschiderea
contului de Facebook (pe care l-am
deschis SPECIAL pentru poezie). Așa se
explică «bibliografia» mea săracă... sper
să lansez Cântece de Vioriu, pentru
următoarea carte, am deja mare parte din
ea gata... probabil va vedea lumina
tiparului la începutul anului viitor...”

A scrie este o „artă”, trebuie să ai „darul” de a realiza „ceva” de calitate.
Fiecare scrib are obligaţia să-și privească opera cu sensibilitate şi realism, pentru ca
opera să nu-i afecteze fiinţa. Scrisul naşte tabieturi şi vicii, e greu să ieşi din ele, e nevoie de
seriozitate în actul creaţiei, o seriozitate necesară - fiindcă opera rămâne.
Uneori, pătrunzând în universul ideilor unui scriitor preferat, ajungem să îl simțim atât
de apropiat încât l-am putea considera prieten.
Sentimentele pe care le încerc, citindu-i versurile lui Petru Poiană, răspunsurile pe care
le aflu mi-au creat un anume tip de afecțiune și recunoștință. Chiar dacă ne despart mii de
kilometri, literatura ne-a oferit, printre altele, și posibilitatea de a stabili astfel de legături
sufletești, durabile.
Petru Poiană împleteşte şi aranjează cuvintele în aşa fel încât cititorul este atras de ceea
ce citeşte şi are posibilitatea să vibreze la conţinutul lecturii.
Vă provoc să intrați în „lumea” cărților sale și să vă lăsați duși în visare!

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 16