Page 75 - vl_55-

Cum vorbim? Cum scriem?

Este vorba de secvenţele omofone odată cu (loc.adv.), în acelaşi timp cu... şi nu o dată cu
(adv. + num. + prep. ...), de nenumărate ori, cu... De fapt, autorul enunţului ignoră corelaţia
sintactică enumerativă cu valoare stilistică pentru amplificarea ideii exprimate – îndeplinirea
misiunii sociale a mijloacelor de informare naţionale cu: 1) profesionalism şi obiectivitate
(uşor pleonastic), 2) spirit eroic şi 3) necesarul respect pentru adevăr. Prin urmare forma cu este
încorporată secvenţelor nominale în acuzativ cu prepoziţie, iar nu secvenţelor anterior plasate în
cursul vorbirii.
Ca atare, „nu odată”, nu cândva, nu odinioară, greşit scris în context, nu redă un sens care
să se acorde cu ideea de numărare a celor exprimate de complementele instrumentale cu
profesionalism..., cu spirit eroic, cu necesarul respect.... Grafia corectă este nu o dată, adică de
mai multe ori.

Contaminarea din perspectivă ortografică

Când adjectivul demonstrativ (pop., fam.) ăst (m.), astă (f.) se combină cu seară (s.f.),
timpul dintre sfârşitul zilei şi începutul nopţii, astă se leagă de substantiv cu cratimă, formând un
compus ce arată că acţiunea concretizată de verbul regent se desfăşoară nu în trecut, în seara
precedentă, ci în timpul serii prezente sau a celei ce urmeaă să vină la sfârşitul zilei: vom pleca
astă-seară; astă-seară mă simt minunat.
Iată un text în care se întâlneşte o altfel de grafie pentru secvenţa lingvistică astă-seară
(adv.), în timpul serii care urmează să vină sau care a venit deja.
„Mai avem de înfruntat astă seară şi altă problemă [...].” („Scânteia Tineretului”,
Almanah, 1987, p. 157)
În context, avem a face cu o contaminare regresivă, scriindu-se, greşit, „astă seară”,
sub influenţa lui altă problemă, cu blanc între elementele lexicale aflate în directă legătură
sintactică, întrucât secvenţa lingvistică este utilizată cu sens adverbial: în timpul serii care a
venit deja, subiectul vorbitor aflându-se în intervalul de timp care durează de la sfârşitul zilei,
de când începe să se întunece până la căderea nopţii sau intervalul de timp cuprinzând sfârşitul
zilei şi momentul când cineva îşi încheie activitatea şi se culcă. Deci, corect ortografic, era: astă-
seară, deci pe parcursul acestei seri mai avem de înfruntat şi o altă problemă.
Sensul adverbial, unic, trebuie oglindit în scris, or această cerinţă poate fi îndeplinită de
cratimă. Utilizarea acesteia este necesară şi pentru a face distincţie între astă-seară (adv.), în
timpul serii care urmează să vină sau care a venit deja, şi astă seară (adj. + s.), cu înţelesul
această seară (de pildă: astă seară a rămas în amintirea ei mult timp; astă seară este minunată;
– adică o seară anume din trecut sau cea prezentă, în care se petrece acţiunea.

*

În enunţul următor avem contaminarea lui devale (adv.) cu la vale (loc. adv.).
„Ocupanţii o rupseră la devale, urmaţi de tăvălugul de foc pe care îl dezlănţuiseră.” (Pop
Simion, Student la istorie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 272)
Sensul adverbului devale în jos nu admite să fie precedat de vreo prepoziţie. Neînţelegerea

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 73