Page 29 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

aplicându-le standardele de azi, comite o gravă eroare. Eroii au murit fie la canal, fie-n puşcării.
Scriitorul a dus viaţa hoţului de buzunare şi a marinarului prudent. Din punct de vedere
scriitoricersc, n-am fost nici victima comunismului, nici răsfăţata lui.
Ana-Maria Vulpescu: Aţi înfăţişat, în acest roman, şi o problematică feminină
distinctă, atât de feminitatea obişnuită în romanul românesc, cât şi de „feminismul” socialist, în
care femeia era „tovarăşa de viaţă” a bărbatului. În ce măsură poate contribui literatura la
dezbaterea unor asemenea teme de mare importanţă socială?
Ileana Vulpescu: Dacă scriitorii n-ar crede că prin cărţile lor clintesc ceva în conştiinţa,
în comportamentul oamenilor, n-ar mai scrie. Scriitorul, în adâncul fiinţei lui, cred că se doreşte
un misionar.
Cred în virtutea literaturii de-a alina sufletele. Dezbaterea pe plan oficial a unor
probleme sociale privind, de pildă, feminismul în lume, nu cred că se sinchiseşte de literatură.
Sau poate, ştiu eu? Neîncrederea mi se trage din proasta părere pe care o am, cu puţine excepţii,
despre politicienii lumii, adică despre cei care ne planifică viaţa. Dacă în asemenea împrejurări
se pomeneşte şi literatura, seamănă a măruntă flatare a scriitorilor, fără nicio consecinţă însă în
programul hotărât de cei cu pâinea şi cuţitul.
Ana-Maria Vulpescu: Romanul a fost, din câte ştiu, transpus şi pe scenă, într-un
spectacol de succes de la începutul anilor '80. Cum aţi apreciat experienţa scenei, în raport cu cea
a literaturii? V-aţi recunoscut în spectacol sau spectacolul prevalează, inevitabil, în raport cu
textul?
Ileana Vulpescu: Succesul
spectacolului al cărui text se trăgea din carte
l-a asigurat problema familiei, singura pe
care-o prezenta; problemă de trecut, de
prezent, de viitor. Ceva ce nu ţine de-un
regim anume.
Ana-Maria Vulpescu: Ce e mai
important, succesul de critică sau succesul
de public?
Ileana Vulpescu: Un critic literar
spunea că există cărţi lăudate de critică şi
necitite şi altele nelăudate şi citite. Eu mă
aflu în tagma autorilor ignoraţi de critică de
la o vreme, dar citiţi, mulţumesc lui
Dumnezeu; doar pentru asta scriu. Criticii
sunt şi ei oameni, cu simpatiile, cu antipatiile
lor. Şi vorba lui Hemingway relativă la
critici: „Îşi câştigă fiecare pâinea cum
poate”. Sănătate să fie!
Ana-Maria Vulpescu: Cât e
ficţiune şi cât e biografie în Arta
conversaţiei ?
Ileana Vulpescu: Biografie este
epoca evocată în carte. Am trăit-o din plin!

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 27