Page 30 - VoxLibri
P. 30

Atelier de creatie
                                                                 ,


          Biografie este Stalin, este scrisoarea pe care Sînziana Hangan, copil, i-o trimite lui Stalin de ziua
          lui, scrisoare autentică, pe care n-am făcut decât să o reproduc. Biografie sunt cotele pe care
          ţăranul  nu  avea  cum  să  le-ndeplinească  şi  colectivizarea  care  n-a  scăpat  niciun  mijloc  de
          înfricoşare, inclusiv bătaia. Biografie sunt ţăranii strămutaţi, de la casele lor, în Bărăgan, pentru
          a fi fost chiaburi, „duşmani ai poporului”.
                 Restul e imaginaţie. Privind nişte oameni obişnuiţi şi viaţa lor: se nasc, cresc, iubesc,
          sunt dezamăgiţi, mor. Ca oriunde şi oricând.
                 Ana-Maria Vulpescu: Este Arta conversaţiei, dintre romanele pe care le-aţi scris, cel la
          care ţineţi cel mai mult?
                 Ileana Vulpescu: Nu. Cartea mea preferată este Sărută pământul acesta.
                 Ana-Maria Vulpescu: Toate romanele dumneavoastră, atât înainte, cât şi după 1989,
          au beneficiat de o înfăţişare grafică deosebită, chiar în condiţiile de precaritate materială din
         ultimul deceniu al comunismului. Este important aspectul grafic al cărţii? Poate grafica să
         completeze, cu limbajul ei specific, textul?
                 Ileana Vulpescu: Nimic nu poate completa sau îmbunătăţi textul. Dar oricare ar fi
         textul, cartea trebuie să fie frumoasă. Eu sunt adepta bibliofiliei pentru toţi. În momentul când un
         editor acceptă să tipărească o carte, dând sau primind bani, trebuie să se-ngrijească de aspectul
         cărţii. Să-i fie drag cititorului să se uite la carte, s-o răsfoiască tandru şi grijuliu.
                 Ana-Maria Vulpescu:  Aţi trăit, decenii bune, o existenţă dublă. Pe de-o parte, aţi fost o
         scriitoare  extrem  de  populară,  prezentă  în
         conştiinţa  publicului,  iar  pe  de  alta,
         cercetătoare la extrem de seriosul Institut de
         Lingvistică al Academiei Române. Cum aţi
         împăcat cele două existenţe?
                 Ileana  Vulpescu:  Le-am  împăcat
         perfect. Am lucrat la două dicţionare, ceea ce
         m-a  disciplinat  în  privinţa  logicii  în
         exprimare.  Dicţionarul  presupune  o  muncă
         amănunţită,  de  răbdare,  de  exprimare
         concisă, plină de conţinut. Când scriu, caut să
         nu  uit  nicio  clipă  că  am  fost  redactor  de
         dicţionar.
                 Ana-Maria  Vulpescu:  Dedicaţi
         ultimul roman, Doamnă doctor, noi când o să
         murim,  soţului  şi  fiicei  dumneavoastră.
         Romulus Vulpescu a fost el însuşi un creator
         cu o puternică personalitate şi cu o activitate
         meticuloasă şi laborioasă. S-au împlinit anul
         trecut, în septembrie, 60 de ani de când v-aţi
         cunoscut. A fost dificil pentru o scriitoare să
         trăiască  împreună  cu  un  alt  scriitor?  Aţi
         cunoscut sentimentul rivalităţii literare?
                 Ileana Vulpescu: Doi scriitori cu o
         căsnicie ca oricare alta. Eşti scriitor în faţa


              Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020                                                28
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35