Page 31 - VoxLibri

Atelier de creatie

foii de hârtie, în rest – un bărbat şi o femeie.
Între noi n-a fost nicio rivalitate. Ne-am fost
de folos unul altuia, fiind fiecare cenzorul a
ceea ce scria celălalt. Bărbatu-meu spunea
despre mine: „Bine că nu eşti tu la cenzură,
că n-ar mai apărea nicio carte, la cât eşti de-a
dracu'”.
Ana-Maria Vulpescu: Aş vrea să vă
pun o întrebare pe care am pus-o şi altor
scriitori: ce viitor are literatura? Ce viitor are
cultura într-o societate a informaţiei, şi nu a
valorii?
Ileana Vulpescu: Istoria omenirii
fiind un compendiu de crime, de orori, totuşi
literatura a supravieţuit; cultura, uneori
respirând din toţi plămânii, altminteri
gâfâind, şi-a tras totuşi sufletul. La fel şi
astăzi. Nu informaţia strică lumea, ci
promovarea agresivă a nonvalorii.
Dar vorba chinezilor: foarfeca lui Dumnezeu
tunde toţi copacii sau Dumnezeu n-a lăsat
niciun capac s-ajungă pân' la cer.
Epoca noastră ori ne va stinge prin
intoxicare, ori evenimente neprevăzute vor
aduce oamenii cu picioarele pe pământ, îi
vor îndrepta spre valorile esenţiale ale vieţii.
Deocamdată cultura se află în insuficienţă respiratorie, sufocată de avalanşa
semidocţilor agresivi, a nonvalorii, a vulgarităţii.
Poate e naivitate din partea mea, dar eu cred în supravieţuirea culturii.
Ana-Maria Vulpescu: A apărut recent ediţia Villon la care Romulus Vulpescu a muncit
o viaţă. Fără îndoială, e un eveniment literar. Ce reprezenta Villon pentru Romulus Vulpescu?
Ileana Vulpescu: O iubire de-o viaţă, un poet de-al cărui nume a vrut să-l lege pe-al său.
Îl considera un mare poet al lumii, nu numai un dar hărăzit Franţei.
Ana-Maria Vulpescu: Interviurile pe care le acordaţi sunt rare şi de fiecare dată ele sunt
citite şi citate. De ce vă feriţi de interviuri? E interviul o specie care ajută un scriitor?
Ileana Vulpescu: Răspunsurile la un interviu depind de întrebările care ţi se pun. Dacă
întrebările sunt neinspirate, la fel sunt şi răspunsurile. Un text prost îl trage pe actor în jos! Şi un
interviu cu întrebări neesenţiale, puse-n dorul lelii, îl trag în jos pe scriitor.
Interviul este o specie care, condusă inteligent, îi foloseşte scriitorului, chiar îl face să se
autoanalizeze. În acest duet este mai important cel care intervievează decât cel care răspunde,
oricine ar fi el.

Interviu preluat de pe blogul dlui Marian Nazat, cu acordul Domniei Sale.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 29