Page 32 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

Monica Dușan

Urcând muntele

trandafiriu

ntotdeauna am avut nostalgia Curajul unui nou început, curajul de a-ţi
drumurilor, a cărărilor tăinuite alege cărarea mai dificilă în locul celei
Îcare conduc spre locuri aparent mai uşoare… Şi ce mai sunt
misterioase şi sălbatice. Poate că este călătoriile oare? Sunt cunoaştere, multă
nostalgia paradisului primar din care au fost informaţie „vie” care se lipeşte de sufletul
izgoniţi Adam şi Eva, sau poate eterna drumeţului mai trainic şi mai rapid decât
curiozitate a umanului de a vedea ce este informaţiile culese din lecturi. Fiecare
„dincolo” de lumea de zi cu zi, poate foamea călătorie fiind, în această idee, echivalentul
de nou, de mereu altceva. câtorva cărţi citite…
Am tânjit mereu după astfel de Şi nu de puţine ori în aceste
evadări, în primul rând evadări din monotonia călătorii, timpul, chiar timpul, pare să fie
cotidiană, din rutina care tinde să ne învins. Clipele se dilată la nesfârşit,
transforme în roboţi, furându-ne din suflet fixându-ne într-un timp magic, fără trecut şi
ultima fărâmă de sensibilitate, de imaginaţie, fără viitor. Doar prezent, un prezent cu
de dulceaţă. Evadez atunci din cuşca cu gratii coordonate idilice, paradisiace.
de oţel a îndatoririlor zilnice şi, ca o pasăre în Fugisem încă o dată de acasă.
zbor, mă simt liberă, liberă, plutind spre Scăpasem şi de această dată foarte greu din
fericire şi tinereţe. Atunci şi aici, în aceste iţele încurcate şi strâns răsucite în jurul meu
călătorii, îmi regăsesc sufletul pierdut în ale tumultului cotidian. Zeci de îndatoriri
mizeriile zilnice, îmi regăsesc acea fărâmă de sub forma unor tentacule lacome se
divinitate prezentă în fiecare din noi, pentru întindeau spre mine încercând să mă apuce
că, spunea Petre Ţuţea: „Libertatea omului bine, să nu mă scape. Şi totuşi, am scăpat. Cu
este partea divină din el.” Da, este vorba de greu, dormind doar câteva ore în ultima
acea libertate care în zilele noastre este noapte, pentru a-mi finaliza toate urgenţele.
clamată şi trâmbiţată peste tot, dar care, în Iar acum, iată-mă urcând beată de soare,
fapt, este aproape inexistentă. efort şi altitudine, pe cărările Retezatului.
Şi apoi, călătoriile mai înseamnă Eram în perioada aceea din an care
surprize, primejdii, necunoscut, mister şi pe mine mă impresionează cel mai mult,
aventură, toate acestea reuşind să ne scoată deoarece natura atinge maximum de
din torpoarea şi prostraţia existenţei zilnice. exuberanţă, vitalitate, de erotism, aş putea
Ele înseamnă şi provocare, dar şi curaj. spune, pentru că la modul concret, Polenul

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 30