Page 18 - VoxLibri 71/2024

Ars legendi

unic, de un preț infinit și aproape de o frumusețe dezinteresată, acțiunile Odettei, relațiile,
proiectele, trecutul ei. În orice altă perioadă a vieții sale, faptele mărunte și gesturile cotidiene
ale oricui îi păruseră întotdeauna lui Swann lipsite de valoare: orice bârfeală îi părea
neînsemnată și, în timp ce o asculta, simțea că participă prin partea cea mai vulgară a atenției
sale; pentru el era unul dintre momentele când se simțea cel mai
mediocru. Dar în această ciudată perioadă a iubirii, individualul
capătă o asemenea profunzime, încât curiozitatea pe care o
simțea trezindu-se în el cu privire la cele mai mici ocupații ale
unei femei era cea pe care ar fi avut-o odinioară pentru Istorie. Și
toate acele lucruri de care s-ar fi rușinat până atunci, faptul de a
spiona în fața unei ferestre, și, cine știe?, mâine, poate, de a-i
trage cu abilitate de limbă pe cunoscuții indiferenți, de a-i corupe
pe servitori, de a asculta pe la uși, nu-i mai păreau, asemenea
descifrării unor texte, comparării unor mărturii și interpretării
monumentelor, decât metode de investigare științifică, având o
adevărată valoare intelectuală și apropiate căutării adevărului.”
(p. 276-278). Așadar, din cauza perspectivei solipsiste asupra
iubirii, bărbatul nu își poate găsi împlinirea erotică.
Stilul proustian se distinge prin utilizarea frazei ample,
cu numeroase propoziții subordonate, precum și prin splendidele
descrieri (atât portrete, cât și peisaje).
În concluzie, romanul În căutarea timpului pierdut este
revoluționar prin mai multe caracteristici. Tehnicile narative
inovatoare și meditațiile profunde pe teme precum memoria,
timpul și identitatea au influențat generații întregi de cititori.
Utilizarea de către Proust a fluxului conștiinței și structura
narativă fragmentată sunt considerate puncte de referință ale
literaturii moderniste, iar scriitori importanți, precum James
Joyce sau Virginia Woolf, au recurs la asemenea procedee în
operele lor.
În egală măsură, receptarea critică a romanului a avut un
impact semnificativ asupra criticii și teoriei literare, în sensul că
explorarea unor teme precum memoria și percepția au
impulsionat dezvoltarea abordărilor literare din perspectiva
psihanalizei și a fenomenologiei. Influența proustiană nu se
rezumă, însă, la domeniul literar, ci se extinde și asupra celorlalte
arte. Pasajele despre artă, muzică și modă i-au influențat pe
artiștii vizuali și pe cineaști. În esență, romanul impresionează prin juxtapunerea prezentului cu
trecutul, invitând la reflecții legate de construirea identității și de ceea ce definește condiția
umană în esența ei intimă.

*Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Swann, București, Editura Adevărul Holding,
2010, traducere și note de Irina Mavrodin.

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 16