Page 10 - sr

Biobibliografie Stelian Radu

În vacanțele petrecute în țară, face excursii de studii din pădurile din Dobrogea până pe vârfurile
Carpaților.
Organizate sub conducerea celor mai distinși specialiști din ICAS, acestea îl familiarizează cu
specificul pădurilor din România, domeniu în care urma să lucreze după absolvire.
În anul final de pregătire a lucrării de licență cu subiectul „Studiul procesului de regenerare naturală a
făgeto-brădetelor din Ocolul Silvic Solca”, atrage atenția și admirația colectivului catedrei de silvicultură
prin documentația de excepție realizată în țară, la sugestia specialiștilor de profil din ICAS. Conducătorul
său științific chiar îl pune în legătură cu un docent, specialist consacrat din cadrul filialei locale a institutului
de cercetare silvică din Moscova, care îi pune la dispoziție spre consultare sinteza cercetărilor lui de o viață
privind regenerarea naturală a fagului și bradului de Caucaz în zona acestor munți. După susținerea cu brio a
lucrării de licență, după cinci ani de studii asidue cu calificative excepționale la examene și colocvii,
primește Diploma de merit de inginer silvic și o recomandare scrisă din partea Comisiei pentru activitate
viitoare în domeniul cercetării științifice silvice.

Stelian Radu (al doilea din stânga, rândul 2),
împreună cu colegii de grupă de la Academie
Ţ
Ţ
Diploma de merit (de excepție),
primită la absolvirea Facultății de Silvicultură
din cadrul Academiei Silvo-Tehnice,
Leningrad (Sankt Petersburg), 1954

INGINER SILVIC DE CERCETARE
Stelian Radu își începe activitatea profesională ca inginer de cercetare în postul vacant de la Ocolul
Silvic experimental Coșula, cu sediul în Botoșani, dar numai pentru o perioadă de 5 luni. Unitatea silvică
complexă (cultură și exploatare), ce gospodărea atunci întinșii codri ai Coșulei, prezenta interes și pentru
Institutul Central (INCEF) din București, făcând parte din rețeaua lui exterioară de ocoale experimentale și
stațiuni de cercetare. Aici, i se repartizează o șaretă cu cal pentru deplasări în pădurile destul de îndepărtate de
sediu, dar mai ales și cel mai pregătit tehnician silvic din ocol. Astfel a început cunoașterea pădurilor din
unitatea de producție și aplicarea în teren a zonării funcționale a pădurilor, adoptată recent la nivel național.
În acel an apăruse, în traducere, o carte reușită despre păduri și silvicultori, carte pe care o parcurge cu
mult interes și trimite apoi la „Revista pădurilor” prima sa recenzie, după articolele scrise ca student.
Responsabilul rubricii și sufletul revistei, prof. dr. Theodor Bălănică, o publică integral și dorește să-l
cunoască pe autor.

8