Page 11 - sr

Biobibliografie Stelian Radu

Profesorul Bălănică i-a devenit un model demn de urmat de-a lungul vieții. Din cartea citită, Stelian
Radu reține pasajul care prezenta misiunea nobilă și profilul moral al adevăratului silvicultor:
„Munca aceasta nu poate s-o facă oricine: trebuie să-ți fie dragă natura,
să ai în tine un dram de romantism; să fii înzestrat cu răbdare. Un om lipsit de
imaginație nu-i bun ca silvicultor. Dar nu-i de ajuns să ai imaginație: trebuie
să-ți fie dragi oamenii și pământul; trebuie să te dăruiești cu totul unei
activități ale cărei rezultate știi bine că n-ai să apuci să le vezi decât după
decenii sau poate n-ai să le vezi niciodată.”
Cu acest crez profesional, Stelian Radu își începe activitatea de cercetător științific.

CERCETĂTOR
LA STAȚIUNEA SIMERIA
La începutul anului 1955, Stelian Radu este
transferat de către conducerea institutului de
Cercetări și Experimentări Forestiere (ICEF) la
recent înființata Stațiune de Cercetări Silvice
Simeria, din incinta renumitului parc dendrologic
din oraș, la început ca asistent apoi, după șase luni, i
se încredințează conducerea acestui mic nucleu de
cercetare silvică, până la finele anului 1962.
Se bucură de îndrumarea și sfaturile de
maximă competență ale prof. dr. I. Popescu-Zeletin
despre specificul forestier al zonei de vest a
României, despre problemele parcului dendrologic
și planurile institutului în zonă.

La Simeria începe cunoașterea speciilor
exotice și indigene din această colecție
dendrologică de patrimoniu național, efectuează
primele observații fenologice și se inițiază în
cultura arborilor și arbuștilor rari în Stațiunea de Cercetări Silvice Simeria
micropepinierele din parc. De asemenea,
întreprinde primele acțiuni de protecție a acestei viitoare rezervații dendrologice, adresându-se inclusiv
primului ministru din acea vreme, dr. Petru Groza.
În 1960, obține transferul administrației parcului și a clădirilor anexe de la ocolul silvic omonim la
Stațiune. Promovează un proiect de construire a complexului de sere moderne și a blocului de locuințe
pentru personalul permanent.
Sub aspect științific, în colaborare cu Stațiunea Cluj, organizează o reușită sesiune de comunicări
științifice în parc, la care iau parte conducerea institutului, cercetători, oficialități regionale, precum și
profesorul Alexandru Borza.

Împreună cu colegul său, Aurel Hulea, elaborează primul Ghid-album al Arboretumului Simeria, ce va
vedea lumina tiparului în 1964 și va fi difuzat grădinilor botanice și arboretumurilor renumite din lume.

O primă recunoaștere internațională a activității Stațiunii, din această perioadă, o reprezintă obținerea a
trei medalii de argint, pentru puieți din specii rare, expuși la Expoziția horticolă de la Erfurt, fosta R.D.G.
(1961). Tot acum arboretumul este vizitat de personalități marcante în domeniul botanic și al horticulturii
peisagere: acad. M. P. Korjev (Moscova), prof. Otto Schwarz, părintele „stejarilor europeni” (R.D.G.), prof.
Al. Borza, prof. E. Țopa, N. Boșcaiu, Valeriu Pușcariu etc.
De asemenea, a participat cu o comunicare, elaborată împreună cu colegul său Ioan Blada, la
Simpozionul internațional privind ecologia forestieră, la Tharandt (R.D.G., 1961), aceasta fiind prima sa
participare la o reuniune științifică internațională. A urmat participarea la Waldsiversdorf (R.D.G., 1963), în

9