Page 66 - vl_48

Metaforele reconstituite dezvăluie că ciobanul a trecut printr-un rit de inițiere, care îl califică pentru
ritualul de pasaj spre cea mai înaltă treaptă inițiatică, o moarte rituală simbolică și o nuntă cosmică,
nunta sfântă, bine-cunoscuta hierogamie. Din mai multe versuri rezultă că el poate juca rolul unui erou
mitologic, care reînnoiește lumea.
S-a tot spus că poemul național înfățișează lupta de clasă, conflicte regionale dintre ciobani,
criminalitate, hoții, invidie și ura împotriva străinului. Nimeni nu s-a întrebat:
- Cum pot ciobanii să fie din trei regiuni diferite și totuși sunt frați? Eu consider că ciobanii,
proveniți din diferite regiuni, sunt înfrățiți într-o frăție profesională cu o coeziune sacră. Cine a mai
pomenit să existe clase sociale între frați sau într-o frăție profesională?
- Cum pot ei să fie frați sau veri primari și totuși unul este străin? Consider că personajul principal
este văzut ca un înstrăinat, fiindcă el este individualist și se simte mai acasă în sfera muzicii, poeziei și
stelelor.
S-a afirmat că Miorița este un bocet, un program de înmormântare pentru bărbații tineri
neînsurați, ca să nu se facă morții strigoi și să-i sperie pe cei vii (Dumitru Caracostea, Constantin
Brăiloiu, Adrian Fochi, Mircea Eliade). S-a tot zis că moartea ciobanului are cauze economice,
juridice, sentimentale și că prezintă o realitate documentată istoric (Nicolae Iorga, Ovid Densusianu,
George Călinescu, Erdös, Fochi, Gheorghe Vrabie, Liviu Rusu, Vulcănescu, Eliade). Unii văd cauze
multiple ale omorului și îi văd pe cei doi ciobani ca judecători și totodată exploatați revoltați, bandiți
sau rivali amoroși, iar personajul principal al poemului național e condamnat la moarte pentru fapte
rele, pe drept sau pe nedrept (Erdös, Fochi, Vulcănescu, Eliade). Orientarea juridică a cercetării
consideră că totul corespunde cu realitatea etnografică și juridică, ciobanii fiind cunoscuți de autorități
ca hoți și criminali. Această generalizare nu se bazează pe vreo statistică, ci pe prejudecăți de orășeni.
Cu atât mai condamnabilă este afirmația că hoții și criminalii din Miorița ar reprezenta întreg poporul
român. Nu pot ști de ce articolul Miorița din Kindlers Neues Literatur Lexikon, bazat pe o bibliografie
ce cuprinde treisprezece cercetători, nu menționează orientarea juridică și nici contribuția lui Mircea
Eliade la studiul Mioriței.
Este necesar să știm ce fel de acțiune este în Miorița, ce rol are ciobanul acolo, în ce situație
este și despre ce e vorba. Altminteri, nu putem înțelege atitudinea și răspunsul lui – și nici mesajul
Mioriței. Trebuie să știm dacă Miorița prezintă un omor ritual adevărat, o reprezentare teatrală
repetabilă sau ceva ce se petrece în imaginația ciobanului. Prea mulți au scăpat din vedere că poemul
se încheie fără ca ciobanul să fie ucis.
Scriitoarea Adelaïde Filleul, marchiză de Souza-Botelho, fugită la Londra când Revoluția
franceză era să o decapiteze, a devenit activă la cel mai înalt nivel diplomatic și a exercitat o putere
neoficială asupra mai multor țări, de la Lisabona la Moscova. Talleyrand a întrebat-o care era
optimismul absolut. Această femeie, cu o asemenea capacitate intelectuală, ale cărei cărți se reeditează
mereu și se vând bine chiar și azi, a răspuns: „A-și începe testamentul astfel: Dac-o fi să mor.”
(Commencer ainsi son testament: Si par hasard je meurs). La fel își începe ciobanul testamentul.
Probabil că Jules Michelet și toți ceilalți întristați nu cunoșteau aceste vorbe ale celebrei scriitoare,
când au spus că ciobanul este pesimist.
Antropologul scoțian Victor Turner arată că aspectul modal al verbului este hotărâtor în
comunicare. El analizează deosebirea dintre realitatea cotidiană și viața oglindită în teatru sau în
ritualuri. Omul în realitatea cotidiană face ceva (works), iar în teatru și ritualuri joacă (plays). Acțiunea
reală este dirijată de necesitate economică și raționalitate, pe când una teatrală e fantezie. Acțiunea
adevărată este la modul indicativ. Cea neadevărată e la modul conjunctiv sau optativ și exprimă
sentimente sau dorințe, spre deosebire de atitudinile cognitive, care cer o alegere rațională. Modul

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 64