Page 69 - vl_48

ciobanul își înfrumusețează moartea ca o nuntă, corespunde cu definiția eufemismului, dată de
enciclopedia suedeză și de Ruxăndoiu, sau mai exact cu eufemismul numit antifrază. Cercetarea
anterioară a luat eufemismul și antifraza drept alegorie. Nu putem suspecta cercetătorii anteriori de o
greșeală cognitivă. Este doar o regretabilă greșeală de neatenție. De aici vine necazul înțelegerii
Mioriței pe dos. Definițiile date de lucrări de referință din afara României și de Ruxăndoiu nu pornesc
de la o înțelegere grăbită a Mioriței, ca a lui Lucian Blaga, Margareta Iordan, Mircea Eliade sau alții, ci
sunt independente de Miorița și deci pot fi o bază mai sigură pentru a studia variantele în mod adecvat.
În concluzie, este exclus ca moartea și nunta ciobanului să fie cei doi termeni ai unei alegorii.
Înțelegerea acestor două episoade distincte ca un eufemism, peste care s-a pus eticheta de alegorie,
este o amarnică greșeală universitară. Asta nu putea duce exegeza pe un drum drept, ci a derapat pe
alunecușul nesocotinței și a dus la o dezastruoasă confuzie, de unde ni se trage răstălmăcirea Mioriței
și năstrușnica acuzare a românilor de pasivism, pesimism și fatalism sau dragoste de moarte.
Ca să înțelegem nunta cosmică, este important să știm dacă sora soarelui, mândra crăiasă sau
fata de crai sunt cuvinte care înlocuiesc moartea, cum s-a crezut până acum, sau sunt metafore care
înseamnă altceva. Trebuie să știm cine este fata de maior sau fata frumoasă din alte variante, dacă
aceasta e o fată în carne și oase, dacă ciobanul e ucis pentru a rezolva un „conflict erotic”, „rivalitate
amoroasă”, „din motive sentimentale”. Fără să clarificăm identitatea acestui personaj ce apare sub mai
multe înfățișări, nu putem înțelege ce rol are în acțiune și nici ce vrea ciobanul. Eu clasific toate aceste
personaje feminine pe o scală de la cer la pământ. Cele din josul clasamentului rămân păstrătoare ale
unor simboluri solare. Fata de pe munte este apariția (hierofania) unei divinități. În cer sau pe pământ,
toate sunt divinități mitologice, cerești (uranice) sau pământești (chtonice). În toate variantele, este
vorba de însurătoarea cu divinitatea (hierogamie). Mireasa aceasta poate fi sufletul omului, pe care
Meșterul Eckhart sau Ioan al Crucii îl numesc femeia, ea sau mireasa-suflet (The Bride Soul).
În legătură cu greșit numita alegorie a morții și nunții ciobanului, unele interpretări au
confecționat un portret jignitor al caracterului românilor, ceea ce pe bună dreptate a provocat
indignarea tuturor. Pentru a evita jignirile și indignarea, unii cercetători au găsit soluția că alegoria
morții și nunții sunt versuri inventate de Alecsandri și le exclud din cercetare (Caracostea, Fochi).
Concepția dominantă este că această alegorie înlocuiește moartea, care e adevărată, cu nunta, pentru a
ascunde realitatea tragică. Eliade a formulat cel mai clar concepția că moartea e înfrumusețată ca o
nuntă, iar în felul acesta inacceptabilul devine acceptabil. După el, ciobanul înlocuiește moartea sa
nefericită și absurdă cu o nuntă frumoasă, pentru a o înnobila și a îi da un sens superior și sublim.
Mircea Eliade interpretează moartea și nunta cosmică drept răspunsul ciobanului și al
românilor la teroarea istoriei. În acest fel ciobanul triumfă asupra terorii istoriei, iar asta ar fi tipic
pentru toată istoria României. Așadar, după Eliade, românii ascund ce nu le place din istoria lor și
prezintă realitatea înfrumusețată, cum fac și evreii în Biblie, zice el. Lucian Blaga explică atitudinea
pasivă a românilor ca fiind condiționată de geografia frumoasă a României, iar Eliade ca fiind cauzată
de istoria tragică a țării. Interpretările lui Blaga și Eliade se completează reciproc. După ei, atitudinea
resemnată, contemplativă, introvertită și transfigurarea realității istorice, este condiționată geografic
și istoric, e ceva tipic în firea românilor, deci suntem predestinați. Teoria predestinării geografice sau
istorice este considerată fatalistă, neștiințifică și a fost exclusă din lumea universitară.
Pornind de la Nelson Pike, care explică metafora universală The Bride Soul, eu consider că
toate miresele din variantele Mioriței pot fi termeni imagine într-o alegorie al cărei termen abstract e
sufletul ciobanului, adică al omului în general. Divinitatea din cer sau fata de pe munte, cu care el se
însoară, pot fi o proiecție a propriului său suflet. El transpune unirea cu Mireasa-Suflet (The Bride
Soul) pe întreg universul, adică se eternizează în univers. Omul conștientizează sufletul său și esența

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 67