Page 70 - vl_48

divină a universului, își externalizează sufletul descătușat de corp și îl proiectează pe cer. Cerul în
Miorița, ca în toate mitologiile, este un termen imagine, care metaforic simbolizează sfera metafizică
invizibilă, unde unii au căutat divinitatea cu telescoape și rachete, pe când alții o găsesc în suflet.
În toate variantele Mioriţei, este vorba de nunta ciobanului cu o divinitate în cer sau pe
munte. Mireasa de pe munte poartă câte un obiect ca simbol solar, care o asociază cu mireasa din cer. În
cele mai deteriorate variante, unde fata e descrisă ca o ființă în carne și oase, se păstrează o imagine din
ce în ce mai pământeană a unei ființe mitologice din cer.
Pornind de la James Hillman și Joseph Campbell, eu cred că nu poate fi vorba de o aventură
într-un peisaj geografic sau astronomic. Totul se petrece într-un peisaj fabulos din sufletul ciobanului.
Sub toate chipurile miresei, este aceeași divinitate, uneori uranică alteori chtonică, iar nunta e
întotdeauna o hierogamie, oricât s-au știrbit versurile și imaginea ei.
Pasajul cu greșit numita alegorie a morții și nunții, totodată greșit înțeles ca un eufemism,
este compus din două alegorii distincte, diferite. Una simbolizează renunțarea la grijile materiale, iar
cealaltă, însurătoarea cu o divinitate, o trăire psihologică numită mistică, foarte cunoscută în istoria
religiilor și bine studiată de psihologia religiei. Moartea ciobanului este aceeași metaforă pe care o
folosesc filozoful Plotin, apostolul Pavel din Biblie și mulți alți mistici, pentru a spune că ei se
îndepărtează de lumea materială, ca să se apropie de lumea spirituală. Nunta cosmică a ciobanului este
unirea sufletului cu divinitatea, bine-cunoscuta hierogamie.
Pornind de la mai mulți teoreticieni, eu susțin că mireasa din cer sau de pe munte este o
divinitate, ce oglindește sufletul omului. Miorița prezintă dorul omului după extrema cunoaștere a
valorii sale absolute, pe care o caută printre stele și divinități. Până și Karl Marx a recunoscut în Critica
la filozofia lui Hegel, că „Omul, în fantastica realitate a cerului... își caută și trebuie să își caute
realitatea sa adevărată.”
Concluzia mea este că viziunea ciobanului despre nunta sa cosmică exprimă strădania
spirituală a omului de a se eterniza în cer. Ciobanul din Miorița nu este un individ concret, real, ci este
un personaj literar ce reprezintă omul în general. El este un erou literar, care, căutând divinitatea în cer,
își caută propria sa esență divină. Unirea lui cu divinitatea este unirea sufletului omului cu eternitatea.
Veșnicia pe care omul o acordă zeităților, este nemurirea pe care și-o acordă sie însuși. Analiza mea
arată că în poemul nostru național natura este divinizată, dumnezeirea umanizată, iar omul
îndumnezeit. Da, asta îi poate deranja pe unii sau pe alții și mai ales pe cei cu suflet de câine râios.
S-a spus că variantele Mioriței prezintă diferite grade de deteriorare, cum ar fi că oaia a
devenit spion (Eliade), sau adaosuri de cel mai rău gust (O. Densusianu). Dar nu prea s-a cercetat mai
departe de atât.
Eu analizez versuri deteriorate fonetic, lexical și semantic, le sortez pe o scală relativă, astfel
încât apare limpede că toate modificările au fost făcute în aceeași direcție, chiar și cele reușite poetic,
s-a alunecat de la o înțelegere mitologică la una lumească, de la mythos la logos, de la sacru la profan.
Din ce în ce mai puținele aspecte mitologice și poetice au fost eclipsate de aspecte materialiste, ceea ce
a creat confuzii printre țărani și cercetători. Pornind de la filozoful danez Knud Ejle Løgstrup, care
arată cum catastrofele politice, sociale și economice degradează mentalitățile, eu cred că exploatarea
crâncenă a țăranilor români, sistemul de impozite și răpirea pământurilor de către niște hoți (voleurs),
explicate de Marx în Capitalul, au fost catastrofe ce au putut face ca întregul fel de a gândi al țăranilor
români să fie întors pe dos. După ce li s-a luat țăranilor pământul, tot ce aveau și nu le-a mai rămas nici
măcar speranța, cine se mai gândea la stele și la nemurirea sufletului? Aceasta i-a putut face pe unii din
ei să înțeleagă Miorița pe dos și să adauge într-o variantă sau alta improvizații personale,
nesemnificative pentru totalitatea materialului cercetat. Este de neînțeles cum au putut unii

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 68