Page 78 - vl_50

„lutul… prea strâmt” intră în relație dihotomică cu sintagma „strașnicul suflet” (epitet în inversiune),
„aș iubi”/„aș urî”.
Invocația elementelor veșnice. Sintagma „trecătorul meu trup” desemnează efemeritatea
trupului, dar și individualizarea, discursul liric fiind puternic subiectivizat, prin utilizarea unei forme
pronominale specifice: „meu”. Conștient de finitudinea condiției sale, eul poetic dorește „alt trup”,
ceea ce presupune o identificare cu elementele cosmosului, veșnice și imuabile, o identificare de tip
participativ cu universul, prin hiperbolizare și printr-o elementarizare a trăirilor plenare. Relația
osmotică cu cosmosul se asociază expansiunii, elanului metafizic, dorinței de transcendere a
coordonatelor spațio-temporale.
Invocația poetică se realizează prin utilizarea formelor de vocativ și de imperativ: „voi
munților”, „mărilor”, „pământule”, „pământule sfânt”/„dați”, „fii”, „prefă-te”). În contextul poeziei,
ele contribuie la articularea monologului liric, conceput ca o adresare directă, într-o viziune totalizantă
și totalizatoare, unificatoare și sistematizatoare asupra cosmosului, prin tripla reprezentare: terestră
(munții), cosmică (soarele) și acvatică (mările). O astfel de perspectivă integratoare, în care
elementele naturii sunt personificate, creează contrastul dintre efemeritatea condiției umane și
eternitatea naturii, ale cărei atribute sunt ciclicitatea, ritmicitatea, virtuțile regenerative. Eul poetic
aspiră la o contopire totală cu universul, la o reintegrare în ritmurile veșnice ale naturii, de unde
nostalgia originilor.
Influențată de curentul expresionist, poezia pune în evidență dezlănțuirea eului liric: „să-mi
descarc nebunia/din plin!”, „acestei năprasnice inimi”, „lăcașul furtunilor”, „eului meu îndărătnic”,
„năvalnic și liber/cum sunt”, „aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă/bieți sori/ călători”. Ca trăsături
tipic expresioniste, merită amintite trăirile intense, plenare și autentice, universul interior al eului liric
găsindu-și corespondentul în universul exterior, ca proiecție a unor stări psihice și afective. Secvențele
citate exprimă nevoia de libertate, năzuința depășirii limitelor, tentația transcenderii, setea de absolut
manifestată prin contopirea osmotică cu natura, prin dobândirea consistenței și a concreteții
fenomenologice a elementelor primordiale. Procedeul artistic dominant este hiperbola, universul liric
imaginat căpătând proporții apocaliptice, trădând dezlănțuirea stihială a unor pasiuni, dorințe, afecte
anterior refulate, ca reflexe în conștiința subiectivă a eului poetic, într-o stare permanentă de tensiune,
de încordare.
Sintagma „strașnicul suflet” din prima strofă își are echivalente în strofa a doua a poeziei:
„să-mi descarc nebunia”, „pieptul acestei năprasnice inimi”, „locașul furtunilor, care mă strivesc”,
„amfora eului meu îndărătnic”. Asemănările evidente de sens se referă la aspectele de natură
dionisiacă ale existenței, ca reflexe ale unor emoții și stări psihologice, delirul bahic favorizând
dorința nestăvilită de expansiune, dictată de un fior metafizic care străbate întreaga lirică a lui Lucian
Blaga: forța, impetuozitatea, exuberanța, vitalitatea, atributele definitorii ale eului liric, contrastează
cu ipostaza din alte poeme, precum Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în care atitudinea
subiectului cunoscător era una reflexivă, contemplativă, acesta mulțumindu-se cu admirarea unui
univers care își etalează splendoarea, imagine a echilibrului și a armoniei cosmice. Tensiunea
emoțională, doar sugerată în arta poetică supusă analizei, capătă proporții hiperbolice în poemul
expresionist, receptivitatea, deschiderea spre exterior ca formă de osmoză fiind înlocuită cu un elan
metafizic, transcendent, cu desprinderea de teluric, de contingent, indiciu al unei tristeți profunde,
care își are sursa în refuzul asumării condiției creaturale, de unde amplificarea tumultului interior,
asociat echilibrului fragil.
Nevoia de absolut. Imaginile artistice prin care se exprimă forța, intensitatea (eul apare într-
o nouă dimensiune, asemenea personajelor mitologice Strâmbă-Lemne și Sfarmă-Piatră): „Când aș

Vox Libri, Nr. 1 (50) - 2019 79