Page 71 - VoxLibri 71/2024
P. 71

Atelier de creatie
                                                              ,



              Șandor luă galbenii făcând o plecăciune adâncă și începu să cânte țarina de la Abrud, în
       ovațiile canceliștilor români și sub privirile furioase ale tinerimii maghiare.
              Deși conflictele între tinerii maghiari și români erau numeroase, Iancu se bucura de
       respect în ambele tabere, fiind desemnat de multe ori de președintele Tablei (rectorul) să facă
       anchetele de rigoare în cazul unor dispute de acest fel. De aceea, și în acest caz, deși s-au simțit
       jigniți de intervenția românului, tinerii maghiari s-au abținut să protesteze, făptura subțire și
       demnă a Iancului impunându-le respect. Și mai era și faptul că românii semnaseră și ei într-un
       moment de entuziasm Memoriul canceliștilor din Târgul Mureș către împăratul din Viena, în
       care ei, maghiarii, cereau libertatea presei și uniunea cu patria soră, adică unirea Transilvaniei
       cu Ungaria. De aceea, pentru moment, maghiarii n-ar fi vrut o ceartă cu grupul românilor,
       sperând că aceștia le vor sta în continuare alături, susținându-i.
              Însă românii s-au dezmeticit repede că în Memoriu nu se ține câtuși de puțin seamă de
       existența nației române. Tocmai aceste aspecte le dezbăteau acum aprins la masa lor.
              -Ne-am lăsat prostiți! striga unul.
              -Iar ne-au tras pe sfoară! Doar interesele lor și le susțin, ca-ntotdeauna, de veacuri,
       adăugă altul.
              -Să se șteargă iobăgia, interveni Ilarian, și fără nici o despăgubire, că doar am plătit
       destul, veacuri întregi, cu sudoarea și sângele bunilor și străbunilor noștri.
              -Voim să se respecte toate naționalitățile și limbile lor, să se bucure toți de drepturi
       egale, nu numai unii să se îmbuibe mereu, spuse și Iancu, cu privirile încețoșate la auzul doinelor
       ce izvorau precum susurul blând al izvoarelor de munte, de sub arcușul viorii lui Șandor.
              La mesele maghiarilor se discuta cu aprindere mare, se striga, se înjura, comesenii
       părând gata, gata să se încaiere la bătaie, în timp ce aruncau priviri furioase spre români.
              -Uniune  sau  moarte!  strigă  acum  maghiarii.  Și  mai  îmi  spune  deunăzi  Urhazy,
       scriitorul: Domnia-ta ai semnat doar uniunea! Domnia-ta,  concetățene Poruțiu, ești de-acum
             8
       ungur!  Auzita-ți voi, mai mare nesimțire? interveni la rândul său, revoltat, Poruțiu.
              -Toată  Europa  strigă:  Libertate,  egalitate,  frățietate!,  iar  noi  nici  în  ceasul  al
       doisprezecelea să nu ne cerem drepturile? Ba, principiile acestea trebuie să fie și deviza noastră,
       tezaurul cel mai scump și obiectul cel mai sfânt. Trăind cu ele și pentru ele, suntem gata a da
       mâna cu cei mai neîmpăcați vrăjmași ai noștri, oferindu-le cel mai sincer ajutor ce se poate
       aștepta de la un popor european. Despoiați însă de aceste principii, suntem hotărâți dintru
                                                                                        9
       început, cu cea mai bărbătească seriozitate a ne vărsa sângele până la cel din urmă român ,
       spuse Iancu.














       8. Siviu Dragomir, Avram Iancu,  București, 1965, p. 36.
       9. Ibidem.
       Vox Libri, Nr. 2(71) - 2024               69
   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76