Page 75 - VoxLibri 71/2024

Note de drum

măcar dacă locul e același. Sau
se repetă foarte greu. Mi-am
amintit de străbunica Marta și de
Ziua Morților. 1 noiembrie și
Ziua Morților. Mi-am amintit de
o anume dată din vechea
excursie din Tatra, vineri 17
noimebrie, o zi plină de
evenimente ciudate și pe care
am preferat să mi-o șterg din
memorie. Eram împreună cu doi
prieteni participanți la acea
tabără când a apărut un alt
t o v a r ă ș d i n g r u p u l d i n
România, un anume D., pe care
nu îl cunoșteam foarte bine. Pădurile nesfârșite ale nordului
Aveam față de el a o anumită
admirație, dar și o reținere. Avea în jur de 18-19 ani, o față ușor emaciată, sprâncene de grosime
medie, dar lungi, câteva urme de acnee și un breton des care cădea peste o parte din frunte,
undeva la limita dintre un păr mediu spre lung. Ochii ușor oblici și barba abia în formare de pe
gât îl făceau să pară și mai interesant. Admirația mea provenea cel mai probabil dintr-o
curiozitate creată de aerul misterios pe care îl avea, frazele scurte pe care le spunea, dar directe,
care păreau că ascundeau anumite subînțelesuri. Părea introvertit, mai degrabă reținut, dar nu
era o reținere provenită din timiditate. Nu ne cunoșteam bine, dar ne intersectasem de câteva ori
și schimbasem câteva vorbe amicale, aproape formale. Întotdeauna aveam impresia că
individul ascunde ceva. Nu știam ce, dar voiam să aflu. Mi se părea interesant, poate tocmai
pentru că era dubios după cum îl găsea un alt amic: «Mie nu îmi inspiră nimic pozitiv. Pur și
simplu pare a fi om sketchy care se ocupă cu lucruri necurate. Pe unii îi pot citi după față.»
La lăsarea serii ajunsesem să discutăm despre fenomene oculte și alte apariții ciudate,
urmând a explora zona într-una din zilele viitoare, de preferat seara, când aveam timp liber. Tot
ce voiau ei era să găsim un loc interesant, să mergem undeva pe zonă și să povestim. Nu era ceva
ce îmi doream neapărat să fac, dar plasat într-un viitor apropiat, evenimentul îmi dădea
sentimentul acela că urma să facem ceva nou și interesant chiar dacă în sinea mea speram să nu
facem nimic. Că urma sau nu concret să explorăm ceva era altceva, dar ideea îmi plăcea și îmi
dădea energie. Mă scotea din banalitatea zilelor de la proiect care nu se mai terminau. În plus,
faptul că planificasem să facem asta împreună, toți patru, îmi conferea un sentiment de
siguranță. Și am continuat să stau afară. Prezența lui D. îmi plăcea. Apoi ceilalți doi au decis să
se întoarcă la cabana lor. D. a continuat să fumeze o țigară alături de mine în timp ce își purta
gluga trasă pe cap. Se uita complice la mine și îmi urmărea atent reacțiile. Atmosfera era
greoaie și încărcată de apă. Ploua. În timp ce mă uitam la el și la fumul de țigară a deschis gura:
Vrei să mergem până la motel?
Eram conștient că motelul părăsit din pădurea de la Tatransla Štrba nu e tocmai un loc
unde să mergi seara după ora 22.00, dar nici ideea că este un loc unde există spirite și să mă

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 73